Sfânta Scriptură (Facerea 8 şi 9) înfăţişează Raiul ca o grădină minunată la răsărit şi această latură are, prin urmare, o mare importanţă în Biserica creştină. De aceea, altarele bisericilor sunt către răsărit, repausaţii se pun cu faţa spre acea parte a cerului şi creştinii ortodocşi fac rugăciunile lor întorcându-se cu faţa spre răsărit. Mulţi sfinţi ai Bisericii Noului Testament au văzut Raiul sub chipul unei grădini. Aşa şi este, însă substanţa şi natura sa corespund naturii locuitorilor săi, care sunt duhuri; de aceea, Raiul este de nepătruns pentru simţirile noastre devenite grosiere în urma adâncii noastre căderi.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă–Neamț, 2010, p. 403)