Pentru faptul că deseori vă tulbură gândurile negre, nu vă neliniştiţi, căci gândurile negre sunt ca norii de toamnă, unii după alţii vin şi întunecă cerul, dar şi trec şi cerul rămâne curat şi senin. Aşa şi gândurile noastre hoinăresc prin lumina clară, dar, când mintea se va aşeza la locul ei, atunci linişte şi veselie va fi în suflet.

Iar mintea noastră, ca să nu mai rătăcească de colo-colo, este ajutată mult de rugăciunea scurtă, dar repetată des, a lui Iisus, cu care să dea Domnul să vă deprindeţi, şi atunci vor începe zilele senine pentru voi.

(Starețul Antonie de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, p. 146)