Înghiţirea şarpelui

Cuvinte duhovnicești

Înghiţirea şarpelui

    • Înghiţirea şarpelui
      Înghiţirea şarpelui

      Înghiţirea şarpelui

Cândva, la Sfânta Liturghie, un şarpe mic a căzut în Sfânta Împărtăşanie. Preotul l-a văzut şi s-a îngrozit. Ce să facă? Să-l arunce nu putea, pentru că era din Sfânta Împărtăşanie. A fost nevoit, deci, să-l mănânce. Harul Tainei l-a acoperit şi nu a păţit nimic. A fost însă foarte scârbit sufleteşte. 

În Insula Pescarilor, locul de baştină al piratului Canaris, nu există şerpi. Acolo, ceva timp în urmă, în regiunea Lacul Şerpilor, exista mănăstirea Sfintei Matrona. După cum arată şi denumirea, în locul acela şerpii erau peste tot.

Cândva, la Sfânta Liturghie, un şarpe mic a căzut în Sfânta Împărtăşanie. Preotul l-a văzut şi s-a îngrozit. Ce să facă? Să-l arunce nu putea, pentru că era din Sfânta Împărtăşanie. A fost nevoit, deci, să-l mănânce.

Harul Tainei l-a acoperit şi nu a păţit nimic. A fost însă foarte scârbit sufleteşte. S-a rugat cu voce tare lui Hristos ca toţi şerpii să dispară din insulă.

Urmarea este că până astăzi, pe Insula Pescarilor nu s-a arătat nici un şarpe. De multe ori au adus şerpi din insulele vecine, însă imediat ce şerpii înaintau trei-patru metri mureau.

Chiar pământul de pe locul şerpilor, dacă este dus în alte zone, curăţă şerpii. Mulţi străini iau pământ din zona aceasta, îl duc în alte părţi şi în oricare casă împrăştie pământul, acolo nu se arată nici un şarpe.

 

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 115-116)