Ce credeți că i-ar putea apropia pe tineri de Biserică?

Cred că, în primul rând, credința în Dumnezeu. Credința te apropie și de Dumnezeu, și de lucrurile Lui, iar dacă n-ai credință în Dumnezeu, nu te poate apropia nimic de El.

Eu, de exemplu, atunci când mai spovedesc tineri, mai întreb:

– Crezi în Dumnezeu?

Și îmi răspunde omul: „Da, părinte!”, oarecum mirat că-i pui o astfel de întrebare.

Și-l mai întreb: „Ce faci tu, ca un credincios?”.

Iar el răspunde: „Mă silesc a fi cumsecade”.

„Dar eu cunosc oameni cumsecade și dintre cei necredincioși, care-s corecți în viață, care-și fac datoria în societate”, îi spun iarăși: „Ce faci tu, ca om credincios – îl întreb – și nu fac cei necredincioși? La biserică mergi?”.

Iar el zice: „Nu prea merg”.

Eu îi spun: „Nici necredincioșii nu merg. Te rogi dimineața și seara?”.

– Nu.

– Nici necredincioșii nu se roagă.

– Postești?

– Nu prea.

– Nici necredincioșii n-o fac. Înjuri?

Zice el: „Mă mai scapă gura”.

Iar eu îi spun hotărât: „Zi-mi acuma, ce ești: credincios sau necredincios?”.

Iar omul recunoaște: „Părinte, sunt mai mult necredincios decât credincios”.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 66-67)