Inima este iadul în care se coboară Hristos pentru a o descătuşa de patimi. Precum El S-a coborât în iad şi a slobozit sufletele drepţilor, tot astfel se coboară şi în adâncul inimii noastre - după cum ne învaţă Sfântul Macarie Egipteanul: „Când auzi că Hristos S-a pogorât la iad şi a eliberat sufletele care erau legate acolo, să nu socoteşti că acest fapt se deosebeşte de cele ce se săvârşesc acum (în inima omului). Pentru că inima este un (adevărat) mormânt, iar (sufletul împreună cu) cugetele şi mintea (sunt ca şi sufletele din iad), îngropate în ea şi înconjurate de un întuneric adânc. Deci, (după cum atunci), Domnul a venit la sufletele din iad, care strigaseră către El, (acum) coboară întru adâncul inimii şi-i porunceşte acesteia: «Eliberează sufletul cel închis (în tine), care M-a chemat să-l izbăvesc». Şi ridicând piatra care zace peste mormânt, îl deschide, înviază sufletul care era mort cu adevărat şi-l eliberează din temniţa cea întunecoasă".

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 193)