La Dumnezeu, nici un singur pas nu e trecut cu vederea

„Sunt îngerul Domnului și am fost trimis să număr pașii tăi și a-ți da ție plata.”

Un bătrân oarecare ședea în pus­tie; acesta avea chilia la douăsprezece mile depărtare de apă. Și ducându-se într-o zi ca să ia apă, s-a împuținat și a zis:

– Ce trebuință este de atâta osteneală? Voi veni și voi petre­ce aproape de apă.

Și, zicând aceasta întru sineși, a simțit pe oarecine urmându-l; și, întorcându-se, a văzut pe cel ce-i urma numă­rând pașii lui. Și l-a întrebat pe el bătrânul, zi­când:

– Cine ești?

Iar el i-a zis:

– Sunt îngerul Domnului, și am fost trimis să număr pașii tăi și a-ți da ție plata.

Și, auzind bătrânul aceas­ta, bine-însuflețindu-se, se făcu mai osârdnic și, de aici, se retrase încă cinci mile mai înlăuntrul pustiei, fiind acum la șaptesprezece mile depărtare de apă.

(Everghetinosul, volumele 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 160)

Citește alte articole despre: înger, chilie, Dumnezeu, bătrân, apa, pustie, osteneală, Everghetinos

Ultimele din categorie