De când eram copil mi-aduc aminte de niște ouă la care se plinise vremea să dea pui. Ouăle erau în casă și vedeam cum ies, rând pe rând, puii din ele. Dar dintr-un ou, puiul nu putea ieși. Se zbătea să iasă și nu putea. Oul se mișca cu puiul prin casă și noi, copiii, râdeam. Puiul din ou era viu. Dădea semne de viață, dar îi lipsea viața cea adevărată, fiind închis în găoacea oului.

Așa e și cu creștinul care vrea să se mântuiască fără să iasă din lume. Năzuințele lui sunt bune. Dă semne de viață duhovnicească, dar, până nu iese din găoacea lumii, totul e încă în zadar. Nu are viața cea adevărată și nu poate crește în Domnul.

(Preotul Iosif Trifa, Să creștem în Domnul!, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2010, p. 20)