Mă bucur, fiul meu, că ești bine. Am văzut și greșeala ta. Deoarece cu puțin n-ai ajuns să înjuri, acum să faci de două ori metaniile pe care le aveai, timp de patruzeci de zile. dar să le începi după Pogorârea Duhului Sfânt. Și ai grijă, fiul meu, ca de acum încolo să nu-ți intre în obicei așa o lucrare a demonilor.

O, copilul meu, ai grijă! Astăzi lumea este foarte rea. Și diavolul seamănă cugetele cele viclene pentru a slăbi voința sufletului. De aceea să te înfrânezi cât poți de mult. Din prea multă mâncare se nasc cugetele viclene și imaginațiile. Totdeauna, în ceas de ispită, să alergi la Domnul nostru Iisus Hristos și la Maica Domnului. Să ceri ajutorul sfinților și să te rogi. Dacă diavolul te va înșela și vei face vreun păcat, nu mai poți după aceea să devii preot. Și ar fi păcat să-ți pară rău toată viața. De aceea roagă-te, roagă-te cât poți de mult.

Să fugi ca de foc de gândurile rele. Să nu le dai nici un fel de atenție, ca să nu prindă rădăcini înlăuntrul tău. Nu deznădăjdui. Dumnezeu este mare și iartă pe cei păcătoși. Numai să te căiești atunci când greșești și să nu mai faci lucruri asemănătoare.

Fii atent cu colegii tăi. Să nu vorbești prea multe, nici să asculți lucruri care nu trebuie. Deoarece murdăresc. Ai grijă să fii ascultător, cuminte, smerit, să faci binele, să fii prieten al rugăciunii și al citirii. Să te rogi cu lacrimi; să înveți rugându-te. Gura ta să nu înceteze a spune: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă".

Și să fii gata ca, atunci când va voi Bunul Dumnezeu, să devii călugăr bun, plăcut lui Dumnezeu și oamenilor. Deoarece lumea aceasta, fiul meu este deșertăciune; plină de toată răutatea, locul de exil al lui Adam și apoi al nostru. Și fericit este cel care va putea să treacă cu bine această înstrăinare, să ajungă la limanul mântuirii. Acela se va bucura veșnic cu sfinții și va împărăți împreună cu Hristos în vecii vecilor.

(Gheron Iosif, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București, p. 227)