Postul este înfrânarea totală sau parțială a gândurilor rele și a simțurilor trupului de la plăceri și de la hrană bună și îmbelșugată și, mai ales, de la hrana cea de proveniență animală. Postul este o jertfă trupească care se cere a fi unită cu milostenia și cu darurile ce se aduc la Sfântul Altar.

Postul împreună cu milostenia, cu darurile aduse la Biserică, cu închinările și metaniile făcute de credincios, toate laolaltă alcătuiesc închinarea datorată de trup, ca jertfă Domnului. Postul este rânduit „pentru a smeri sufletul”. Postul este înfrânare de la toate mâncărurile sau, la caz de boală, numai de la unele: înfrânarea de la băuturi, de la toate desfătările lumești și de la toate poftele cele rele, trupești.

Postul este numit de Sfinții Părinți „aripa rugăciunii” care, împreună cu milostenia, ridică pe om la tronul lui Dumnezeu. Postul ajută pe creștin să facă rugăciunea mai cu ușurință, împacă pe om cu Dumnezeu și ajută mult la despătimirea sufletului, omorând poftele trupești și mijlocind dobândirea harului Duhului Sfânt.

După asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri: post desăvârșit (total, negru), post de o zi, post de mâncăruri de dulce și post „împărătesc”, adică mâncare zilnică cu înfrânare, o dată pe zi, nu până la săturare (Părintele Ilie Cleopa).

(Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie. O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 208)