Fiecare suflet își are propria cale spre mântuire

De toate este nevoie, și de psihologie, și de pregătire, dar atâta timp cât nu le avem, cu frică și cu cutremur să căutăm ca Dumnezeu să nască în inimile noastre acel cuvânt de duh și de adevăr.

Mântuirea nu este ceva prescris într-o carte, un răspuns de tip „pagina 37, paragraful 3”. Mântuirea este un cuvânt tainic, dumnezeiesc, pentru fiecare suflet ce s-a născut în lume; și pentru fiecare suflet alt cuvânt.

Vedeți în Pateric, cum vine un călugăr la avva cutare și cere un cuvânt, și avva zice: „Păstrează-ți chilia, mănâncă, bea, dormi, fă tot ce vrei, dar nu ieși din chilie!”. Altul are aceeași căutare: „Cum să mă mântuiesc, avva?”. Și avva îi zice: „Păstrează postul până la ora șase” sau cât era. Poate să iasă din chilie, poate să intre, să facă ce vrea, dar postul să-l păstreze. Altuia îi spunea ceva despre gânduri, altuia îi spunea alt lucru.

Și, cum spunea Părintele Sofronie, aici nu-i vorba de teologie, nu-i vorba de o doctrină scrisă într-o carte, e vorba de o strategie duhovnicească, unde duhovnicul, fiindcă Duhul îi naște cuvânt în inimă, înțelege că strategia pentru omul acesta este: „Întărește-ți armata în punctul acela”. Dacă în punctul acela tu biruiești, în rest o să-ți fie relativ ușor. Mântuirea îți este deja asigurată. Dacă toate punctele le întărești, dar acolo unde este o spărtură mare în peretele cetății tale lași descoperit, păi pe acolo năvăleasc armatele vrăjmașului și nimic nu ai făcut cu mântuirea ta. Deci este vorba de a găsi care este acea gaură în perete pe unde pot năvăli armatele, și de aceea e nevoie să intrăm în lucrarea lui Dumnezeu, să căutăm cuvânt dumnezeiesc. De toate este nevoie, și de psihologie, și de pregătire, dar atâta timp cât nu le avem, cu frică și cu cutremur să căutăm ca Dumnezeu să nască în inimile noastre acel cuvânt de duh și de adevăr.

(Ieromonahul Rafail Noica, Cultura Duhului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, pp. 46-47)

De la același autor

Ultimele din categorie