Milostenia făcută cu mândrie

Unul lumesc este îndreptăţit să se mândrească şi să-şi facă reclamă, dar la oameni duhovniceşti cum să se justifice aceasta?

Părinte, atunci când cineva face milostenie, dar simte un gol, ce este de vină?

- Să ia aminte, ca nu cumva să fie mişcat de slavă deşartă. Căci atunci când are scop curat, simte bucurie. Ştiţi ce au făcut odată într-un oraş? Mi-a spus-o un avocat cunoscut, credincios. Se apropia naşterea Domnului şi unii creştini au spus să se adune diferite lucruri, să le facă pachete şi să le împartă în piaţă la săraci - era atunci după ocupaţia germană când oamenii erau săraci. Avocatul le spune: Deoarece ştiu care sunt cei săraci, mai bine să le dau pe ascuns. Nu, îi spun aceia, să le împărţim în piaţă spre slava lui Dumnezeu, ca să se vadă că ne interesăm de ei. Dar nu este bine, le spune din nou acela. Unde aţi găsit scris ca milostenia să se facă aşa? Dar aceia ţineau pe a lor spre slava lui Dumnezeu... în nici un chip nu i-a putut convinge. Dacă a văzut aşa, i-a lăsat. Au adunat aşadar pachetele în piaţa mare a oraşului şi chiar au înştiinţat că acolo vor împărţi pachete. Au aflat toţi şi s-au năpustit nişte oameni ca nişte gorile, care le-au răpit pe toate. Şi astfel au luat pachetele cei ce erau barbari şi nu aveau nevoie, iar sărmanii săraci au rămas cu mâinile goale. Când cei responsabili au început să se împotrivească, au primit şi câte una bună spre... slava lui Dumnezeu. Vezi cum lucrează legile duhovniceşti? Unul lumesc este îndreptăţit să se mândrească şi să-şi facă reclamă, dar la oameni duhovniceşti cum să se justifice aceasta?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire Duhovnicească, Editura Evanghelismos, p.180)

 

Ultimele din categorie