Nădejdea, legătura omului cu Dumnezeu

Ființa omenească slobodă s-a stricat, și pe aceasta o vrea Dumnezeu tămăduită iarăși din preaplinul iubirii, prin nădejde.

Păcatul l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu, dar nu și pe Dumnezeu de om. Legătura lui Dumnezeu cu omul nu s-a schimbat. El este dragostea, este veșnic și neschimbător. Și în locul credinței și al dragostei pe care omul le-a pierdut, i-a dat nădejdea. În nădejde a tot trăit omul până acum, nădejdea îl ține.

De-a lungul întregului Testament al vremilor Vechi, Dumnezeu îl sprijină, îl crește și îi arată drumul: îngerii sunt trimiși cu dinadinsul să coboare și înfăptuiesc astfel acea scară atotdreaptă de la pământ la Cer. Ființa omenească slobodă s-a stricat, și pe aceasta o vrea Dumnezeu tămăduită iarăși din preaplinul iubirii, prin nădejde.

(Tito Colliander, Credința și trăirea ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 8)

De la același autor

Ultimele din categorie