După călcarea poruncii lui Dumnezeu, după ce ne-am despărțit de Dumnezeu, ne-am îmbrăcat în blestemul despre care i-a vorbit Dumnezeu lui Adam înainte de a păcătui: „Nu mânca de aici, pentru că de vei face asta, de moarte vei muri” (Facerea 2, 17). Așa că astăzi noi toți suntem muritori și iată adevărul despre noi: măsura noastră este moartea. Dacă n-ar fi venit Dumnezeu, dacă n-ar fi venit Hristos Mântuitorul la noi ca să ne scoată din moarte, morți am fi rămas în veac.  

A cunoaște adevărul despre noi este a conștientiza acest lucru. A ne smeri înseamnă a cunoaște cine suntem. Cel care cunoaște cine este el – iar el este moarte, este muritor – își dă seama că are nevoie de un Mântuitor. Cunoaște că el însuși nu e în stare să iasă din moarte, să iasă din suferință, să iasă din durere, să iasă din singurătate, stări pe care toți le trăim, chiar și cei care ne provoacă la libertate prin afișele lor, dar nu ni le putem rezolva. Nu ni le putem rezolva prin libertatea pe care ei ne-o propun.

(Ieromonahul Savatie Baștovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 9-10)