Muncitorul înlăturat, copilul şi bătrânul exploataţi, înţeleptul pedepsit, credinciosul prigonit: iată rezultatul judecăţii oamenilor; oamenii aceştia care sunt aşa de aspri cu alţii şi aşa de iertători cu ei înşişi.

O tristeţe amară te cuprinde, omule bun şi drept!

E multă nedreptate în preajma noastră, avem conştiinţa ei şi nu ne străduim s-o înlăturăm. După atâta vreme de luptă pentru mai multă omenie, nedreptatea apare drept ceva cu totul nedemn. Şi totuşi, ea umblă sângerând pretutindeni.

Sunt oameni care au întâlnit-o mereu de-a lungul vieţii, dar nu o pot accepta, nu se pot deprinde cu ea. Sunt alţii care o acceptă cu resemnare, iar alţii, cei mai primejdioşi, o produc în mod conştient.

Cine îşi înţelege sensul luptă împotriva ei.

Nedreptatea vine din substratul negativ al fiinţei noastre. Dreptatea vine din frântura de cer pusă în plămada originară a omului.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 39)