Hristos este împărtășit azi nu numai din motive duhovnicești sau strict ascetice, ci chiar pentru că familia, rudele sau prietenii impun aceasta, pentru unii care nu din simțire și conștiință evlavioasă se împărtășesc. Pentru acești oameni, Hristos este măsura propriei conștiințe. În cazul conștiinței adormite, omul se întâlnește cu Hristos, dar nu-L vede, nu-L simte, Hristos se prezintă în fața și inima omului în absență.

Dacă omul va dori să schimbe ceva din starea lui, Hristos poate lucra și aștepta un timp oarecare, dacă omul dormitează în obiceiurile și păcatele lui, nu va fi ajutat de Hristos, sau chiar se împărtășește asemenea celor care l-au bătut, l-au ocărât, și l-au răstignit… de fapt faceți așa cum Domnul vă spune în inimă, numai să vă împărtășiți cum se cuvine: căci aici este viața.

(Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești, Editura Sofia, 2005, p. 227)