Nu-ți pune nădejdea în bogăţia cea pieritoare

Cuvinte duhovnicești

Nu-ți pune nădejdea în bogăţia cea pieritoare

    • Nu-ți pune nădejdea în bogăţia cea pieritoare
      Nu-ți pune nădejdea în bogăţia cea pieritoare

      Nu-ți pune nădejdea în bogăţia cea pieritoare

Cel ce ia dobândă, cel ce ia mită, ca şi iubitorul de arginţi şi răpitorul sunt ca o căruţă cu patru cai, având ca vizitiu pe satan cel mândru, căruţă pe care Dumnezeu a surpat-o.

Cel care ia dobândă, cel care ia mită, ca şi iubitorul de arginţi şi răpitorul, sunt ca o căruţă cu patru cai, având ca vizitiu pe satan cel mândru, căruţă pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan adună încă pe toţi cei care-l urmează, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor care au minte a fi purtaţi de vrăjmaşul, ca nu împreună cu el să ajungă în groapă şi în focul cel veşnic, ci în viaţă, spre mai bine, să se îndrepteze, precum şi Apostolul zice: „Având hrană şi îmbrăcăminte, să fim îndestulaţi cu acestea”. Iar cei care vor să se îmbogăţească, au parte de nenorociri şi de cursele vrăjmaşului, nepăzind poruncile apostoleşti, iar mai bine zis ale lui Dumnezeu, Care grăieşte: „Să nu câştigaţi nici aur, nici argint, nici să vă îngrijiţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi cu ce vă veţi îmbrăca!”. Că pe cel care adună bogăţie pe această cale îl surpă Dumnezeu şi cu ale Sale picioare îl calcă. Încă şi în cartea Proverbelor înfruntă pe cel care ia mită, zicând: „Cel care iubeşte argintul nu se va sătura de argint; şi să nu apuci de la cel sărac, că sărac este şi nu ştie umbla”. Că zice Domnul: „Mai bine este a da, decât a lua”. Iar în Lege zice: „Să nu dezvinovăţiţi pe cel necurat, pentru mită, și nici să nu iei mită, fiindcă mita crește și orbeşte ochii celor ce văd”. Că și Samuil, ţinând porunca Legii, grăia către norod: „Oare din mâinile voastre am luat izbăvirea? Iată martor este Domnul, că n-a ajuns mită în mâinile mele”. Iar Prorocul Amos, mâniindu-se pe judecători, zicea: „Mită aleasă de la săraci aţi luat”. Iar Isaia, ocărând cetatea, zicea: „Dregătorii tăi iubesc mita, dispreţuind răsplătirile. Vai celui care face dreptate celui necurat pentru mită, şi lucrul cel drept pe nedrept îl ia de la omul cel drept”. Şi iarăşi: „Pierzător lucru este dobânda pentru însuşi sufletul celui care ia, iar cel care nu iubeşte dobânda viu va fi”. Şi iarăşi: „Cel care primeşte mită fără dreptate nu se va îndrepta înaintea lui Dumnezeu. Că mai bun este numele bun, decât bogăţia cea multă”. Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Să nu pierzi, cu cei necredincioşi, sufletul meu”.

Oare vezi că Scriptura numeşte pe ucigaşi şi pe primitorii de daruri „bărbaţi ai sângelui şi fără de lege”? Încă asemenea cu aceasta a zis Domnul: „Nebunule, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine, dar cele ce le-ai gătit ale cui vor fi?”. Nebuni numeşte pe cei care-şi pun nădejdea în bogăţia cea pieritoare. Şi iarăşi, David zice: „Pleacă inima mea spre învăţăturile tale, iar nu la dorinţa de câştig”. Încă şi Iov, arătându-şi curăţia, zicea: „Au, doară, mâna mea s-a atins de mită?”. Și Însuşi Domnul ne porunceşte, grăind: „Luaţi aminte şi vă păziţi de toată lăcomia, că nu din bogăţia omului este viaţa lui, ci precum este scris: Dreptul prin credinţă va fi viu!”.

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 156)