Nimeni altcineva nu ar fi putut să ne mântuiască, în afară de Cel ce ne-a zidit. Domnul ar fi putut să ne mântuiască şi în alt chip, prin puterile şi tăriile Sale. Dar El a luat asupra Sa firea noastră –ca să ne înveţe prin pilda Sa de viaţă, ca să luăm pilduire de la El, ca să îl putem accepta. Dacă ne-ar fi mântuit în alt chip, am fi răspuns de îndată: Tu eşti un Dumnezeu Atotputernic, la Tine toate sânt cu putinţă –Tu nu ai fost om, aşa cum sânt eu, ca să simţi foamea şi setea, durerea şi întristarea! De aceea a luat Domnul asupra Sa omul întreg. Şi Apostolii, în Sfintele Scripturi, înfăţişează viaţa Mântuitorului Hristos şi spun că El a avut în viaţă mai multe ceasuri de mâhnire, decât de bucurie. Nimeni nu L-a văzut vreodată să râdă, aşa cum noi râdem când vedem ceva ne aduce bucurie, ci întotdeauna a fost întristat din pricina faptelor noastre şi pe toate le-a luat asupra Sa. Când a luat fire omenească, a luat asupra Sa întreaga povară a neamului omenesc – şi până în ziua de astăzi El duce asupra Sa povara omenirii. Dar iată ce facem noi! Nu L-am înţeles, deşi a fost om ca şi noi – întru toate în afară de păcat, fără îndoială.

(Starețul Tadei, Pace și bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania, București, 2010, p. 62)