O cană plină cu împăcare

„Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci, iar la minte fiţi oameni mari!” (I Corinteni 14, 20)

Un egumen l-a strigat din răsputeri pe un călugăr ca să vină, după care s-a retras în chilia lui. Călugărul a alergat în bucătărie şi a pregătit un ceai. A pus ceaşca pe o tavă şi a dus-o stareţului.

‒ Avva, v-am adus puţin ceai. Cred că aveţi nevoie!

‒ Cine ţi-a spus că am nevoie de ceai?

‒ Când m-aţi strigat, mi-am dat seama că aveaţi vocea răguşită şi am zis să vă aduc puţin ceai.

Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi prunci, iar la minte fiţi oameni mari!” (I Corinteni 14, 20).

(Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Nu te mai suport! – Arta împăcării cu tine însuţi şi cu ceilalţi, traducere din limba greacă de Pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, Bucureşti, 2011, p. 118)

De la același autor

Ultimele din categorie