Pe drumul spre Ceruri, avem trei însoțitori

Și zicea bătrânul mireanului celui credincios: „Grăieşte fraţilor vreun cuvânt”. Iar el se ruga, zicând: „Iartă-mă, ava, eu, ca să mă învăţ, am venit”.

Era un mirean foarte evlavios în viața lui și a venit la avva Pimen. S-au mai întâmplat la bătrân și alți frați, cerând de la dânsul să audă vreun cuvânt. Și zicea bătrânul mireanului celui credincios: „Grăieşte fraţilor vreun cuvânt”. Iar el se ruga, zicând: „Iartă-mă, avva, eu ca să mă învăţ am venit”. Şi, silit fiind de bătrân, a zis: „Eu sunt mirean, vânzând şi neguţătorind verdeţuri; dezleg şi fac legăturile mai mici, cumpăr cu puţin şi vând cu mult. Însă din Scriptură nu ştiu să spun. Dar o pildă vreau, totuşi, să zic:

Un om a zis prietenul său:

– Fiindcă am poftă să văd pe împărat, vino cu mine.

Şi i-a zis lui prietenul:

– Vin cu tine, până la jumătatea căii. 

Şi a zis altui prieten al lui:

– Vino tu să mă duci la împărat.

Iar acela i-a răspuns:

– Te duc până la palatul împăratului.

Şi a zis şi celui de al treilea prieten:

– Vino cu mine la împărat.

Iar el a zis:

– Eu vin şi te duc la palat şi grăiesc şi te înfăţişez la împărat”.

Şi îl întrebau pe el: „Care este puterea pildei?”.

Şi, răspunzând, le-a zis lor: „Cel dintâi prieten este nevoinţa, care povăţuieşte până la drum. Cel de al doilea prieten este curăţia, care ajunge până la Cer. Iar prietenul al treilea este milostenia, care conduce până la Împăratul Dumnezeu, cu îndrăzneală”.

Şi aşa, fraţii, folosindu-se, s-au dus. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, pp. 509-510)

Ultimele din categorie