Vedem că adeseori purtarea smerită nu este suficientă: pentru a iubi trebuie să te maturizezi, iar pentru a te ma­turiza trebuie neapărat să înveţi să aranjezi şi să aperi spa­ţiul personalităţii tale în spaţiul înconjurător, în relaţiile cu ceilalţi oameni. Iar aceasta este o osteneală migăloasă pe care ţi-o dai cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Trebuie să te înţe­legi pe tine însuţi şi să înveţi să-ţi pui limite ţie însuţi şi să le pui limite şi celorlalţi, inclusiv celor mai apropiaţi oa­meni, să înţelegi care lucru este corect şi care este inaccep­tabil, şi să ştii să-i spui, atunci când este necesar, celuilalt: „Cu mine nu trebuie să vorbeşti aşa, nu pot suporta să vorbeşti aşa cu mine, asta nu-i corect, nu e omeneşte!"

(Dmitry Semenik, Dragostea adevărată, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 117)