Ascultarea ne dăruiește lipsă de grijă, fiindcă grija este ca un fel de tuberculoză duhovnicească: încet-încet, așa cum microbul tuberculozei otrăvește continuu viața omului, a sufletului și a trupului și treptat duce la moarte, tot așa și grija vieții, ca un alt microb, îl infectează pe om, sufletul lui, și, în final, îl ucide sufletește.

Ascultarea Îl vizează pe Hristos și nicidecum pe omul de care ascultă cineva. Iar când ucenicul ascultă fără paraziți, numai și numai pentru dragostea lui Hristos, atunci ascultarea lui este încuviințată în ochii lui Hristos. Să ascultăm, așadar, pentru dragostea lui Hristos căci numai așa drumul nostru este statornic și drept pentru Hristos.

Care om pe pământ nu a făcut greșeli și nu a fost rănit în lupta cu demonii, cu patimile și cu lumea? Dar noi nu privim la aceste răni, ci trebuie să privim neîncetat spre destinația noastră. Cu aceste două virtuți, cu ascultarea pentru dragostea lui Hristos și cu rugăciunea vom dobândi dragostea lui Hristos. Și când dragostea lui Dumnezeu vine în sufletul nostru, atunci drumul nostru primește mai multă lumină. Atunci dragostea lui Hristos neutralizează orice dificultate și ne simțim viața foarte fericită.

Ascultarea smerește omul și smerenia neutralizează orice lucrare a ispitelor. Acolo unde este smerenie, acolo diavolul piere. Iar unde este mândrie și egoism, acolo este și prezența demonilor, ispitele și patimile. De aceea ascultarea este virtutea cea mai plină de har, fiindcă ea înarmează pe om cu atâta smerenie, când ascultă întru cunoștință pentru dragostea lui Hristos.

Gheron Efraim Filoteitul

Sursa: http://www.xfd.gr