La avva Ahila egipteanul au venit odată doi bătrâni şi i-au cerut să le dea ceva ca amintire, dar Părintele le-a zis că n-are timp de ei. În aceeaşi zi a venit şi un frate, care avea nume rău, şi auzind Părintele, îndată a ieşit şi, glumind cu el, a împletit o funie şi i-a dat-o fratelui de blagoslovenie. Atunci bătrânii care veni­seră întâi, luându-l deoparte, l-au întrebat: „De ce, Părinte, nouă nu ne-ai dat nimic, dar acestuia, care are nume rău, i-ai împletit funie şi l-ai binecuvântat?"

Părintele le-a răspuns: „Nu v-am dat vouă, fiindcă ştiam că nu vă supăraţi, dar acestui frate nu puteam să nu-i dau, căci altfel s-ar fi mâhnit şi ar fi zis: iată, Părintele, din cauza păcatelor mele, nu vrea să mă binecuvânteze; şi n-am voit să creadă că-l judec întru ceva."

Aşadar, prietenia este o stare şi o mă­sură duhovnicească, este capacitatea omului de a privi lumea cu ochii lui Hristos.

(Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, 2006, p. 116)