Prietenia cea bună

Oricât de duhovniceşte ar trăi cineva, are nevoie, mai ales în vremea în care trăim, de priete­nia cea bună.

Fireşte, noi, monahii, plecăm din lume şi lăsăm cunoscuţi şi rude ca să intrăm în marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu. Mirenilor, însă, li se cere să aibă relaţii cu cunoscuţi şi rude care trăiesc duhovnicește, ca să se folosească. Creştinul care se nevoieşte în lume, se foloseşte atunci când are legături cu oame­nii duhovniceşti. Oricât de duhovniceşte ar trăi cineva, are nevoie, mai ales în vremea în care trăim, de priete­nia cea bună. Contactul cu oamenii duhovniceşti ajută mult, mai mult decât studiul duhovnicesc, deoarece această bucurie a legăturii duhovniceşti îi dă o mare dorinţă de a se nevoi duhovniceşte. Chiar şi la lucru, într-o slujbă obştească etc, este bine ca oamenii duhovniceşti să se cunoască între ei ca să se întrajutoreze. Se poate, să presupunem, să apară o problemă între colegi, să trebuiască să se sprijine reciproc, dar unul să şovăie să vorbească celuilalt, dacă nu se cunosc.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 2: Trezire duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 128-129)

De la același autor

Ultimele din categorie