Fericit și de trei ori fericit este cel care ajunge să se îmbrace cu această duhovnicească haină, căci unul ca acela s-a îmbrăcat cu haina lui Hristos, după mărturia Sfântului Efrem Sirul care zice: „Smerenia este haina lui Hristos”. Sfântul Isaac Sirul arată că „smerenia se naște în inima omului și din mulțimea rugăciunilor, căci cine are trebuință de ajutorul lui Dumnezeu face multe rugăciuni și pe cât le înmulțește, pe atât i se smerește inima sa. Nimeni, rugându-se și cerând, nu va putea să nu se smerească”.

Smerenia a fost pricină de slavă, de cinste și de înălțare la toți sfinții lui Dumnezeu și cu atât mai mult la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. Dar să știți și să înțelegeți, că mai presus de toate a fost smerenia cea nemăsurată a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și moarte de cruce. Smerenia nu este numai un mod de a câștiga ajutorul lui Dumnezeu și de a fi auzit de El, în vreme de necaz, ci ea ni se face și pricină de a ajunge moștenitori ai Împărăției Cerurilor, după mărturia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care zice: „Deci, cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela va fi mai mare în Împărăția Cerurilor” (Matei 18, 4).

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 301)