Dusu-s-a odinioară Avva Pimen, pe când era mai tânăr, către un stareț, ca să-l întrebe trei gânduri; iar dacă a venit către bă­trân, a uitat unul și a întrebat numai despre cele două și, auzind cuvântul, s-a întors în chilia sa; și, cum a pus mâna ca să deschidă cu cheia, și-a adus aminte de gândul pe care-l uitase; și a lăsat cheia și s-a întors către bătrânul; și, văzându-l bătrânul pe el, a zis: „Te-ai grăbit să vii, frate”. Iar el i-a povestit lui, zicând: „Atunci când am pus mâna mea ca să iau cheia, mi-am adus aminte de gândul pe care-l căutam, și n-am deschis, ci m-am în­tors îndată, iar lungimea drumului era mare foarte”. Și i-a zis lui bătrânul: „Pimen, înge­resc păstor (în grecește, Pimen înseamnă păstor), numele tău se va vesti în tot pământul Egiptului”.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 90)