Sufletul se curățește de mizeria păcatului prin pocăință. Antim, Bătrânul din Chios, le aducea aminte de acest adevăr călugărițelor sale folosindu-se de exemplul următor: „Ce fac cei ce au fața și mâinile murdare? Deschid un robinet și lasă să curgă apă din belșug pentru a se spăla. Să le luăm exemplul: să deschidem, nu unul, ci două robinete: ochii noștri! Și să lăsăm lacrimile de pocăință să curgă din belșug: ele vor spăla toată otrava acestei lumi pline de mândrie, care a mânjit și pângărit bietul nostru suflet. Numai lacrimile pocăinței pot curăți sufletul”.

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 59)