Rugăciune scurtă şi deasă şi totodată să folosim mila pentru aproapele şi asprimea pentru mine, atunci Duhul Sfânt nu ne lasă în părăsire, ne va ajuta.
În timpul pravilei, când vin gânduri spurcate, prin rugăciuni lungi nu m-am putut descurca. Atunci trebuie rugăciune scurtă şi deasă, şi dacă am putut plânge; cu multă smerenie. Pentru mine pravila a fost de folos, şi pe urmă a fost pagubă, pentru că la rugăciuni lungi cu duhurile cele rele nu te poţi descurca; rugăciune scurtă şi deasă şi totodată să folosim mila pentru aproapele şi asprimea pentru mine; atunci, Duhul Sfânt nu ne lasă în părăsire, ne va ajuta.
La gânduri necurate, foarte mult am simţit ajutorul lui Dumnezeu prin metanii şi închinăciuni, şi dacă pot plânge. Cum îi: întâi vine lupta şi zicând mereu „Doamne, Iisuse...” sunt unele dăţi când Duhul Sfânt străbate inima şi nu te mai poţi opri din plâns; şi prin plânsul acela, prin lupta asta, dacă le poţi birui cu ajutorul lui Dumnezeu, creşte dorul de Dumnezeu şi de a suspina şi a plânge. Şi atunci fug diavolii, fug patimile...
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, p. 33)
Despre Părintele Proclu Nicău
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. A fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, la data de 1 noiembrie 1948. A fost trimis în 1949, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici. Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959, cu binecuvântarea părintelui Cleopa, duhovnicul său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Zeci de ani, părintele a trăit în simplitate, într-o căsuță de la marginea satului Mitocu Bălan.
