Deoarece smerenia este o virtute atât de mare și fără ea nu putem să ne mântuim, să aruncăm cu toții mândria cea diavolească și să dobândim dumnezeiasca smerenie, pe care înțeleptul Isaac Sirul o numește veșmânt dumnezeiesc, întrucât cu aceasta s-a îmbrăcat Unul-Născut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu-Tatăl, coborând de la ceruri pe pământ pentru mântuirea noastră. Să cugetăm bine cu toții (și în primul rând eu), să ne cercetăm pe noi, să cercetăm omul lăuntric din noi cu băgare de seamă și luare-aminte și să vedem că nu suntem lipsiți de acest păcat urât de Dumnezeu, mândria. Unul mai puțin, altul mai mult, toți suntem bolnavi și suferim de mândrie.

(Filothei Zervakos, Mărturisirea Credinței Ortodoxe, Editura Bunavestire, p. 34, Galați, 2003)