Când vrei să ştii care e soarta unui neam, a unei ţări, te duci să vezi câţi sunt la biserică Duminica, dacă sunt cârciumi deschise Duminica prin sate, câţi sunt acolo şi câţi sunt la biserică. Te duci şi vezi pe la spitale, pe la puşcării, câţi sunt acolo, mulţi, puţini, tineri, bătrâni. Şi îţi dai seama ce vrednicie sau nevrednicie are ţara aceea. Aşa şi noi, dacă suferim - şi vom suferi din ce în ce mai mult, căci aşa sunt semnele pe care le simţim noi de la Dumnezeu şi le şi vedem -, e semn că noi încă nu ne rugăm cu lacrimi, cu foc, e semn că noi încă nu postim cum posteau înaintaşii noştri, e semn că păcatele noastre sunt mult prea mari şi prea multe ca să ne meargă mai bine decât ne merge.

(Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 542)