Suferința este un mare dar de la bunul Dumnezeu. Iată că ai cinstea să fii cuprinsă de necazuri trupești ca o tainică lucrare divină, nu atât pentru înțelepțire forțată, cât pentru o dulce mângâiere.

Să nu îți pară rău ca nu poți împlini (cum spui) și alte lucrări, dar nici să pierzi prilejul de a fi de bună voie un om al crucii.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 107)