Suflete, cum te afli în lucrarea mântuirii?
Bucură-te, pentru că eşti creştin şi porţi numele lui Hristos.
Da, frate, avem mulţi vrăjmaşi pe cale. Este un vrăjmaş înlăuntrul fiecărei inimi a fiecăruia dintre noi acest vrăjmaş este pofta păcătoasă, deznădejdea, frica, negrija şi lenea. Vrăjmaşul nostru din afară este diavolul, care ne atacă din toate părţile şi niciodată nu ne dă pace, şi faţă de care neîncetat trebuie să stăm împotrivă. Un alt vrăjmaş, neîncetat muşcând de călcâiele noastre şi ajungându-ne din urmă, îl reprezintă grijile, frământările, mâhnirile, primejdiile, relele împrejurări şi oamenii cei răi din lumea înconjurătoare.
Avem un vrăjmaş în timpul însuşi care ne mănâncă viaţa, ducându-ne spre bătrâneţe şi la neputinţele acesteia, astfel că la temelie avem foarte puţin timp pentru a lucra la mântuirea sufletelor noastre cele nemuritoare. Pentru aceasta, frate, cercetează-te, întreabă-te deseori: „Suflete, cum te afli în lucrarea mântuirii?” și cere Maicii lui Dumnezeu să te mântuiască prin mijlocirea ei. Cere sfinţilor celor de Dumnezeu plăcuţi şi îngerului tău păzitor să se roage lui Dumnezeu pentru tine.
Acum, iubitule, în ciuda tuturor celor potrivnice şi a primejdiilor la care este supusă viaţa noastră duhovnicească, te salut şi-ţi zic: „Bucură-te!”
Bucură-te, pentru că eşti creştin şi porţi numele lui Hristos.
Bucură-te, pentru că, de dragul Domnului Iisus Hristos, Dumnezeu te-a numărat printre fiii Lui, şi zilnic te întorci către El cu cuvintele „Tatăl nostru”.
Bucură-te, pentru că Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul tău te numeşte fratele Său (cf. Ioan 20, 17; Evrei 2, 11-12).
Bucură-te, pentru că eşti mântuit (cf. Gal. 3, 13; I Tim. 2, 6).
Bucură-te, pentru că împărăţia ţi s-a pregătit de la întemeierea lumii (cf. Mat. 25, 34), numai dacă în viaţa aceasta te sileşti ca să o moşteneşti în veşnicie.
Bucură-te, pentru că deja te numeri printre cei mântuiţi (cf. Efes. 2, 5), şi numele tău este deja scris în Cartea Vieţii (cf. Apoc. 3, 5), iar de la tine se cere numai să recunoşti acestea şi să le ţii la mare cinste.
(Cugetările unei inimi smerite – un document din secolul al XV-lea despre viața duhovnicească, Editura Egumenița, p. 21-22)
„Tinerețea, fiule, dacă are smerenie și nevinovăție, ajunge”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro