E o cale pe care trebuie să mergem, ca să ajungem la iubirea care nu mai face deosebirea între bun şi rău, între drept şi nedrept, între apropiat şi depărtat, între prieten şi duşman, căci Domnul Hristos a rânduit să-i iubim şi pe vrăjmaşii noştri. Iubirea faţă de aproapele cere lucrul acesta. E adevărat că nu se poate realiza uşor, ci trebuie un efort deosebit, trebuie îndelunga răbdare de care spune Sfântul Apostol Pavel că e cuprinsă în dragoste.

Trebuie să-ţi iei crucea virtuţii, ca să poţi să te depăşeşti pe tine însuţi. Şi, cu cât înaintezi în viaţa duhovnicească, cu atât înaintezi şi-ntr-o iubire firească, bine rânduită, şi-ntr-o iubire suprafirească, dirijată prin porunca lui Dumnezeu.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 20-21)