Sufletul dus în robie e jefuit pe dată de toată agoniseala sa duhovnicească. Aceasta-i contabilitatea fricosului: zarafii cu banii lor falși fură talanții noștri buni.

Cel cu un talant din Sfânta Evanghelie are numai botezul și talantul lui i se va da celor fără botez, dar cu fapte.

Între cei trimiși de Dumnezeu sunt și oameni ce au darul să vadă dincolo de zare, să audă graiul și cuvintele mai presus de fire. Dar aceștia, la vreme de mare însemnătate pentru ei, când li se deschide ochiul vederii și urechile auzirii celor de dincolo, să nu întârzie a căuta povățuirea unui duhovnic, care le va feri inima și mintea de bucurie străină și care îi va ocroti cu dulama smereniei.

Darurile lui Dumnezeu ascunse în noi nu le știm, dar satana le vede; și, ca un tâlhar viclean, pândește vremea darului de sus să se deschidă în viața noastră și de nu-l va afla acoperit de smerenie și dreaptă socoteală, varsă el, ca pe un jgheab, pustiirile lui pe făgașul lui Dumnezeu.

Ce ți-a dat Dumnezeu dar, asigură-l cu întrebarea și ocrotește-l cu smerenia și cu atât mai vârtos nu ieși din sfatul unuia dintre nebăgații de seamă slujitori ai lui Dumnezeu.

În fiecare om este închisă o măsură a lui, după cum ne asigură și Sfântul Pavel (Romani 12, 3); peste aceasta să nu treacă nimeni, dar nici să nu se lovească nimeni a o ajunge.

(Părintele Arsenie Boca mare îndrumător de suflete din secolul XX, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002, pp. 170-171)