Pe când eram student la universitate, am vizitat Muntele Athos și am întâlnit oameni sfinți care trăiau predania ortodoxă. Am văzut limpede deosebirea între viețuirea după predania ortodoxă și viața pe care am întâlnit-o în alte cercuri religioase. În același timp, cu ajutorul profesorilor mei de la universitate, am început să studiez textele patristice. În plus, eu și unii dintre colegii mei ne-am ocupat multă vreme de manuscrisele Sfintelor Mănăstiri din Sfântul Munte. Această alăturare ‒ studierea textelor patristice în mijlocul atmosferei și viețuirii părinților atoniți îndumnezeiți ‒ mi-a deschis noi căi de comunicare cu viața Bisericii. Am început să gândesc altfel. La aceasta am fost ajutat mai ales de studierea scrierilor Sfântului Grigorie Palama.

Cred că Sfântul Grigorie Palama este unul dintre Părinții care pot avea o mare înrâurire și pot aduce mult folos creștinilor de astăzi. Teologia sa, care este teologia Bisericii, este revelatoare. Începând de atunci, am ajuns să cunosc și alți oameni sfinți din Sfântul Munte, dar și din afara lui ‒ atoniți în inimă și în viețuire; și astfel am ajuns la concluzia că Ortodoxia nu poate fi o filozofie sau o etică seacă, ci o metodă de vindecare. Ea îl vindecă pe om. Teologia ortodoxă se leagă mai degrabă cu medicina, decât cu filosofia.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sofia, p. 22)