A vedea pe Dumnezeu este la îndemâna noastră!
„Cel ce caută să vadă pe Hristos nu trebuie să-L caute afară, ci în sine însuși, prin imitarea vieții Lui în lume și prin aceea că devine trup și suflet nepăcătos, ca și Hristos, și are o minte care cugetă pentru Hristos!”
Sigur că, mare parte dintre creștini știu prea bine că, a-L cunoaște pe Dumnezeu este cea mai mare lucrare a omului zidit pe acest pământ. Pe Dumnezeu, dacă vrem, Îl putem vedea, dacă nu vrem, nu-L putem vedea, doar de noi depinde lucrul acesta. Când eram mititel și mergeam singur prin munți la mănăstiri, în frumusețile fără seamăn zidite de Dumnezeu, cu dor mare așteptam să-L văd pe Iisus! Să mă întâlnesc cu El pe cărările de munte, să merg pe drum cu El! Eram într-o bucurie mare! Inima mi se umplea de putere și parcă zburam peste munți! Îl simțeam pe Iisus în toată ființa mea!
Când m-am făcut mai mare și am citit ceea ce spunea Sfântul Petru Damaschinul, am înțeles că: „cel ce caută să vadă pe Hristos nu trebuie să-L caute afară, ci în sine însuși, prin imitarea vieții Lui în lume și prin aceea că devine trup și suflet nepăcătos, ca și Hristos, și are o minte care cugetă pentru Hristos!” (Filocalia, vol. V, p. 206). Mai târziu am înțeles și mai bine ce înseamnă a-L vedea pe Dumnezeu, dorul fiecăruia dintre noi!
(PS Calinic Argatu, Episcop al Argeșului și Muscelului, Veșnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 7)
Să așteptăm cu încredere bucuriile promise de Dumnezeu!
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro