Ne putem întreba dacă asceza nu este cumva doar o alergare continuă, cu satisfacții foarte îndepărtate – în viața de apoi. Răspunsul e negativ. De cele mai multe ori, satisfacțiile ostenelilor pe acest drum sunt imediate. Și aceasta, pentru că pe de-o parte orice lepădare de patimă este o bucurie, iar pe de altă parte orice loc curățit de rău este ocupat de bine, de un dar al lui Dumnezeu prin Duhul Său. Marii asceți au făcut din plin dovada împodobirii cu asemenea daruri. Darurile acestea se oferă pe măsura disponibilității sau învrednicirii noastre de ele, iar diversele forme de asceză sunt tot atâtea angajări în vederea acestei învredniciri. Prezența darurilor Duhului Sfânt este dovada și semnul Împărăției lui Dumnezeu.

(Părintele Vasile Răducă, Ghidul creștinului ortodox, Editura Humanitas Practic, p. 188)