Ce este viața, omule? Nimic. Este atât de scurtă, că nici nu ne putem închipui. În anii tinereții, omul nu observă asta. Eu mă gândesc de multe ori: suntem chiar nenorociți aici, pe pământ, căci nu putem trăi nici patru miliarde de secunde. Ar trebui să trăim 130 de ani. O sută de ani sunt trei miliarde de secunde. Ce înseamnă 100 de ani?... Nimic… O clipă… scurtă… Trăim în veșnicie. Altminteri, timpul acesta există datorită faptului că pământul se rotește în jurul axei sale și în jurul Soarelui. Dacă Soarele s-ar opri la zenit, nu am mai putea măsura timpul. Trăim în veșnicie. O zi neîntreruptă. Nu am avea de unde să pornim. Dacă nu am măsura timpul, am observa că timpul (de fapt) nu există! Există pentru noi deoarece suntem mărginiți.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 111)