Vicleanul și uneltitorul nostru vrăjmaș, diavolul, știe cât de mult bine îi aduce omului rugăciunea și că aceasta îl face plăcut lui Dumnezeu. De aceea urzește diferite mijloace, încât să nu-l lase pe om să se roage.

Uneori îl pune la diferite lucrări, zice-se necesare, pentru a amâna sau chiar a nesocoti rugăciunea; alteori, în ceasul rugăciunii, pentru ca mintea să nu-i fie adunată, îi aduce aminte omului de diferite lucruri, pentru a-l îndepărta de la rugăciune; alteori, iarăși, îi provoacă dureri în trup și tulburări la cuget, pentru ca rugăciunea să se facă fără sârguință și râvnă.

Dar tu, fiule, ca un adevărat ostaș al lui Iisus Hristos, pătimește; alungă-ți lenevia și silește-te pe tine, căci „Împărăția Cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11, 12).

(Părintele Filothei Zervakos, Ne vorbește Părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, p. 295)