Una din surorile din Şamordino povestea:

„Eu, după intrarea în mănăstire, m-am îmbolnăvit. Aveam 15 ani, doctorii mi-au găsit insuficienţă cardiacă şi ftizie şi au spus că voi muri în scurt timp, însă mie nu-mi venea să cred că voi muri.

Batiuşka mi-a spus: «Zi cum poţi, şi stând culcată, şi stând ridicată, Rugăciunea lui Iisus, şi totul va trece». Aşa am şi făcut şi, pentru sfintele lui rugăciuni, m-am însănătoşit.

De atunci au trecut 23 de ani şi încă trăiesc, îmi duc ascultarea după puteri, în chilie fac tot ce trebuie, deşi nu am sănătate puternică. Însă înainte nici prin chilie nu puteam să merg”.

(Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 284)