„Vino şi vezi!”

În loc să discute cu Natanael, el spune simplu: „Vino şi vezi!” (Ioan 1, 46). „Vino şi vezi!”; această scurtă invitaţie a lui Filip va avea ramificaţie nepovestită în viaţa lui Natanael.

Când Filip L-a găsit pe Mesia, credinţa adevărată, împlinirea căutărilor sale, cel mai important eveniment din viaţa sa, a alergat să-i spună prietenului său Natanael. Natanael a primit vestea cu scepticism. Şi a întrebat cu cinism: „Oare poate veni ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1, 46). Nazaretul era un sătuc neînsemnat cu nume rău. Cinismul de azi e acelaşi: cât de des nu se întreabă oamenii ce valoare are să mergi la biserică, să primeşti Sfintele Taine sau chiar creştinismul însuşi? Poate veni ceva bun de la ele? 

Bucuria l-a făcut pe Filip, ca şi pe aceşti oameni, să spună cunoscuţilor lor: „Vino şi vezi.” După ce Filip îi răspunde lui Natanael cu o invitaţie în loc de o apologie, se întâmplă un lucru uimitor: restul îl face Iisus. Îl vede venind pe Natanael cinicul şi spune: „Iată un israelit în care nu e vicleşug!” Natanael întreabă: „De unde mă cunoşti?” Iisus spune: „Înainte să te cheme Filip, te-am văzut când erai sub smochin.” La aceasta, Natanael spune: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Ioan 1, 46-49).

Iisus văzuse un lucru pe care Natanael îşi dă seama că numai Dumnezeu îl putea vedea. Tradiţia spune că Natanael avea un loc tainic unde mergea să se roage singur, un loc pe care nimeni nu-l cunoştea, sub un smochin. În acea zi el se rugase din tot sufletul că Domnul să-şi împlinească făgăduinţă făcută lui Israel şi că el însuşi să trăiască să-L vadă pe Mesia. La fel stau lucrurile şi cu noi. Atunci când împărtăşim credinţa noastră ortodoxă, nu suntem în stare să oferim argumente raţionale, apărări şi justificări. Adeseori tot ce trebuie să facem e să spunem: „Vino şi vezi!” Restul îl face Dumnezeu.

(Ieromonah Calinic, Provocări ale gândirii și vieții ortodoxe astăzi, Editura Deisis, 2012)

Ultimele din categorie