A vorbi despre Dumnezeu
Riscul cel mai mare al zilelor noastre este de a-L clama prea mult pe Dumnezeu cu buzele şi aproape deloc în inimă.
E uşor să rosteşti doar cu buzele cuvântul „Dumnezeu“, să încerci să pătrunzi şi să te înalţi, în numele Lui, în viaţa socială, în viaţa şi sufletul omului. Cu Dumnezeu doar pe buze, rişti să i-L iei credinciosului adevărat pe Dumnezeu din inimă.
Riscul cel mai mare al zilelor noastre este de a-L clama prea mult pe Dumnezeu cu buzele şi aproape deloc în inimă. Şi dacă Dumnezeu este numai pe buzele noastre, se adeveresc cele spuse de Mântuitorul care a zis: „ Poporul acesta mă cinsteşte doar cu buzele “ şi „ nu toţi cei ce-Mi zic Mie Doamne, Doamne, vor intra în împărăţia lui Dumnezeu, ci acei care fac voia Tatălui Meu care M-a trimis “ (Matei 7, 21).
Între a vorbi despre Dumnezeu şi a face voia lui Dumnezeu este o distanţă ca de la cer la pământ. Să nu cumva să-L confundăm pe Dumnezeu cu o simplă idee! Să nu cumva să facem din teologie - ideologie. Să-i dăm lui Dumnezeu, cu adevărat, locul Său de Părinte care ne îndeamnă spre bine, care ne ajută să facem binele, care ne „umple pe noi de tot binele“ când săvârşim fapta cea cuviincioasă.
(Casian, Episcopul Dunării de Jos, Scara Căinței, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați 2003, p. 46)
În biserică, glasul dumnezeiesc ajunge la inimile noastre
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro