Vremuri bune, vremuri rele

Cu sila nu se face nimic. Trebuie ca celălalt să înseteze ca să-i dai să bea apă. Sileşte pe unul care nu are poftă să mănânce. Va vomita.

Câţi sfinţi nu va arăta Dumnezeu în statele unde a existat comunism! Mucenici! Aceia s-au hotărât să moară. Aveau poziţii mari şi nu au fost de acord cu legile, atunci când erau împotriva legii lui Dumne­zeu. „Nu sunt de acord. Omorâţi-mă, închideţi-mă în închisoare!", spuneau, ca să nu fie atraşi şi ceilalţi. Aici însă mulţi, fără să fie prigoniţi, arată atâta ne­păsare! Dacă ar fi trecut măcar pentru puţină vreme printr-o greutate, un război sau nişte ani grei, ar fi fost altfel. Acum însă petrec ca şi cum nu s-ar întâm­pla nimic. Sunt - cum să spun? - ca unul ce vine din Australia cu avionul primăvara în Grecia şi pleacă de aici toamna, şi ajunge acolo tot primăvara. Din pri­măvară în primăvară, şi astfel nu vede iarnă. Nu ştie nici ce se întâmplă iarna, nu ştie de vreme rea, de nimic.

- Părinte, cum putem ajuta un om nepăsător?

- Să punem în el neliniştea cea bună, să-l ajutăm să-şi facă probleme de conştiinţă, ca apoi el însuşi să se ajute. Cu sila nu se face nimic. Trebuie ca celălalt să înseteze ca să-i dai să bea apă. Sileşte pe unul care nu are poftă să mănânce. Va vomita. Când celălalt nu vrea, nu-i pot lua libertatea, independenţa.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 42-43) 

De la același autor

Ultimele din categorie