Cum ar putea Dumnezeu să dea odihnă păcătoșilor pentru care se roagă deopotrivă păcă­toșii care cred că prin rugăciune sau printr-o singură virtute oarecare, ei vor căpăta mântuirea repausați­lor lor, și uită că despre ei înșiși Domnul a zis: „astfel de oameni Îl cinstesc în zadar, căci ei Îl cinstesc cu buzele lor, însă inima lor este departe de Dânsul” (Marcu 7, 6-7). Ei se roagă numai cu buzele pentru repausați, iar iubirii lui Dumnezeu pentru cel adormit, ei îi răspund prin ură, adică prin viața lor plină de nedreptăți, care nu-i place lui Dumnezeu (...).

Sfântul Tihon de Zadonsk scrie: „Dacă voim ca Dumnezeu să asculte rugăciunea noastră, trebuie să-L ascultăm și să urmăm poruncile Sale. Fără aceasta, rugăciunea noastră este zadarnică, căci Dumnezeu nu ascultă pe păcătos. De voiești ca rugăciunea ta să fie ascultată, depărtează-te de păcat. Dumnezeu nu primește rugăciunea păcătosului, care nu fuge de păcat”.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 224-225)