Să mergem la biserică! Altarul Sfintei Biserici este întotdeauna orientat spre răsărit. Aceasta pentru că, după cum lumina văzută porneşte de la răsărit, tot astfel şi lumina harului, a adevărului, care luminează calea către împărăţia cerească, ni se arată nouă tot de la răsărit, căci acolo S-a născut Hristos Mântuitorul lumii.

Exteriorul bisericii ne aduce adesea aminte, prin forma sa, de o corabie. Aceasta pentru ca noi să nu uităm că Biserica lui Hristos are un Cârmaci fără de păcat ‒ pe Domnul nostru Iisus Hristos. Noi mergem acolo unde avem unica posibilitate de mântuire a sufletului de la moartea veşnică. Pentru aceasta se cuvine să lăsăm toate gândurile şi grijile lumeşti. Însă, mai întâi, trebuie să ne împăcăm cu toţi semenii noştri şi să le iertăm greşelile faţă de noi, trebuie să ne rugăm pentru ei.

(Preotul Maxim Kozlov, Spovedania copiilor. Sfaturi practice pentru preoţi, părinţi şi copii, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, 2014, p. 96)