Vezi că pomul îşi dăruieşte roadele atât stăpânului său, care îl curăţă, tăindu-i vlăstarii, cât şi străinilor; sau că fântâna îi adapă nu doar pe cei care o îngrijesc, ci şi pe cei ce-o pângăresc şi scuipă în ea, iar soarele luminează atât pentru cei ce se minunează de el, cât şi pentru cei care-l nesocotesc.

Aşa sunt şi creştinii cei adevăraţi, care ca şi „orice pom bun fac roade bune” (Matei 7, 17) sau „ca nişte luminători strălucesc în lume” (Filipeni 2, 15), făcându-le bine tuturor, celor buni şi celor răi, prietenilor şi vrăjmaşilor lor, urmând întru toate pilda Cerescului lor Tată, Care „face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni” (Matei 5, 45).

Aceasta te învaţă, creştine, să urmezi şi tu adevăraţilor creştini şi dimpreună cu ei să te asemeni Părintelui Ceresc, şi nu fiilor veacului acestuia, care nu iubesc pe nimeni decât pe ei înşişi şi pentru sine.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 98)