Fiul moşteneşte datoriile tatălui, şi trebuie să le plătească. De nu le va plăti el, o va face fiul, nepotul sau strănepotul lui. Astfel datoria trebuie plătită celui ce te-a împrumutat. Aceasta e regula peste tot în lume, în societate. Fiul moşteneşte boala tatălui său. Dacă nu se lecuieşte de ea, atunci boala va trece la fiul său, sau la nepotul său, sau la strănepotul lui, până la a patra spiţă. Dar dacă fiul plăteşte toate datoriile tatălui, atunci urmaşii vor fi fericiţi. Dacă fiul se vindecă de boala moştenită de la tatăl său, atunci urmaşii vor fi sănătoşi. O, fraţii mei, veacul al XVIII-lea e tatăl veacului al XIX-lea, iar veacul al XIX-lea este tatăl veacului XX-lea! Tatăl s-a îndatorat cu mult. Fiul nu a plătit datoriile tatălui său, ci şi mai mult s-a îndatorat, iar datoria a căzut asupra nepotului. Tatăl s-a molipsit de o boală grea, iar fiul nu a căutat să se vindece de urâciosa boală a tatălui său, ci şi mai mult a înrăutăţit-o – şi boala l-a lovit pe nepot cu putere întreită. Nepotul este veacul al XX-lea, în care trăim noi.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra teminiţei, Editura Predania, 2007, p. 83)