Gheronda, de ce are cineva o deosebită evlavie la un Sfânt?

Pentru ca cineva să aibă o deosebită evlavie la un Sfânt, trebuie ca Sfântul să-i fi vorbit înlăuntrul său într-un fel sau altul. Fiecare, din pricina unui anumit fapt, care i s-a întâmplat cu ajutorul unui Sfânt, are și o deosebită dragoste față de acest Sfânt. Acest fapt poate fi ceva serios sau poate fi lipsit de importanță.

Iată eu, deoarece de mic mergeam la bisericuța Sfintei Varvara, acolo la Konița, am mare evlavie la Sfânta Varvara. Sfânta m-a ajutat și în armată, când, deși eram fără carte, m-au luat la transmisiuni. M-a ajutat apoi și la sanatoriu, după operația la plămâni. Atunci medicii mi-au spus că, de îndată ce se va curăța plămânul, îmi vor scoate furtunașele și aparatul. Și deși trebuia să fie scoase la cinci zile după operație, iată că trecuseră douăzeci și cinci de zile și eu tot cu ele eram, din care pricină sufeream mult.

Sâmbătă, pe 3 decembrie, îi așteptam pe medici să mă slobozească de această mucenicie, dar, din păcate, nu au venit. Duminică dimineață, când se prăznuia pomenirea Sfintei Varvara, mi-am spus: „Dacă era să mă ajute Sfânta Varvara, trebuie să fi făcut-o până acum. Medicii au plecat. Astăzi, Duminică, este imposibil să vină. Acum cine îmi va scoate furtunașele?”. Am spus și vreo două cuvinte de nemulțumire: „Am aprins candela de atâtea ori la bisericuța Sfintei. Ce plute am pus, cât untdelemn am dus! Am curățat și biserica și am aranjat-o. Și să nu-mi scoată două furtunașe?”. După aceea m-am gândit: „Se vede că am supărat-o pe Sfânta Varvara și de aceea nu s-a îngrijit să mi le scoată”. Deodată am auzit zarvă. „Ce se întâmplă?, îmi spun. A pățit cineva ceva?”. „Vin medicii”, mi-a zis cineva: „Nu știu ce l-a apucat pe director, că le-a spus medicilor dis-de-dimineață: Mergeți și scoateți furtunele călugărului!”. Intră medicii în salon și-mi zic: „Avem ordin să-ți scoatem furtunașele”.

Se vede treaba că nu i-a plăcut Sfintei Varvara că am spus acele cuvinte de nemulțumire. Uneori trebuie să și cârtești puțin. Dar mai bine să nu cârtești. Dacă nu cârtești, înseamnă că ai noblețe. Vezi, un Sfânt uneori ne dă imediat ceea ce îi cerem, alteori însă ne dă mai târziu. Alteori îl ascultă pe cel care se roagă, pentru că se află într-o stare duhovnicească bună, iar altori pentru că plânge și cârtește ca un copil mic.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre rugăciune, vol. VI, Editura Evanghelismos, București, 2013, pp. 99-100)