Sufletul prin natura sa este creştin şi tinde spre Dumnezeu; prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune, omul dobândeşte plinătatea vieţii şi a harului. Dar dacă în viaţa sa Biserica nu este prezentă, nu există pocăinţă şi curăţare de păcate şi nu există rugăciune, atunci el încearcă să-şi aline sufletul pe cale artificială: prin alcool, droguri sau muzică zgomotoasă, pentru a înăbuşi vocea conştiinţei. Cel care suferă de patima băuturii, a fumatului, a drogurilor nu-şi înăbuşă vocea conştiinţei decât pentru o perioadă, căci ea este vocea lui Dumnezeu din sufletul nostru.

Care este metoda prin care putem îndepărta obiceiurile urâte? Trebuie să ne pregătim şi să mergem la o spovedanie generală, să ne aducem aminte de toate păcatele noastre, cele din tinereţe şi până acum, în măsura în care ne permite memoria. Ajungând la spovedanie, să ne pocăim pentru toate păcatele; dacă nu vom ascunde nici un păcat în mod conştient, ne vom curăţi sufletul. Căci Dumnezeu ne dăruieşte în timpul spovedaniei cu o putere harică pentru a lupta împotriva păcatului şi simţim imediat cum ni se ridică de pe suflet o povară. Acesta va deveni uşor-uşor şi foarte bucuros. Sufletul va simţi cât de preţios este el pentru Creatorul său şi această bucurie şi dragoste îi va da puterea să lupte cu patimile şi cu obiceiurile urâte.

Odată, un părinte şi-a adus la noi fiica ce era pe cale să se sinucidă din cauza drogurilor. A făcut o mărturisire generală şi a fost lăsată să se împărtăşească. Apoi a fost dusă în chiliile pentru pelerini şi au izolat-o de ispitele din oraş. Acolo aveam vaci, grădină. Am trimis-o să muncească fizic, ca să-i iasă mai repede tot răul din trup. Toată săptămâna s-a chinuit foarte tare şi la sfârşitul acesteia a venit zicând:

— Gata, plec.

— Nici gând, rămâi!

A mai rămas o săptămână, s-a liniştit, a devenit mai paşnică. Mergea mereu la biserică, se ruga, se pocăia şi acum este bine.

Desigur că atunci când îi venea să fumeze, să bea sau să se drogheze îi era foarte greu să reziste dorinţei. Însă în asemenea momente trebuie să deschideţi Evanghelia şi să citiţi. Să citiţi până când demonul acestei patimi vă va elibera.

La biserică trebuie să mergeţi obligatoriu, căci harul lui Dumnezeu vă va umbri şi vă va da putere să luptaţi cu această patimă.

(Îndrumar creştin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. II, Editura Sophia, 2009, pp. 344-346)