Voi reda în cele ce urmează o istorioară a Părintelui Paisie care ne explică natura minunilor pe care le săvârșește Dumnezeu: Un grup de tineri, fără nici o educație religioasă, m-au vizitat într-o zi. Auziseră de mine și vroiau să mă întrebe ceva. După ce i-am întâmpinat așa cum se obișnuiește în Muntele Athos (loukoumi și apă rece) m-am așezat lângă ei și au început să mă întrebe: „Părinte, vrem să faci o minune în prezența noastră, ca să credem și noi în Dumnezeu.” „Așteptați o clipă”, le-am răspuns. Am intrat în chilie, am luat un cuțit, și le-am zis, glumind: „Ridicați-vă și așezați-vă într-un rând. Vă voi tăia capul fiecăruia, iar apoi, în mod miraculos, le voi lipi înapoi. Dar vă rog să nu stați unul lângă celălalt, ca să nu încurc capetele între ele.” Tinerii au reacționat îndată: „Nu! Vrem să vedem un altfel de minune”. M-am așezat lângă ei și le-am zis: „Ar fi fost foarte ușor, dacă Dumnezeu ar fi vrut așa, să-i facă pe oameni să creadă în El, prin intermediul minunilor; cu puterea Lui nemărginită, vizibilă nouă tuturor, i-ar fi făcut pe toți să creadă. Totuși, Dumnezeu nu vrea ca oamenii să creadă în El doar din pricina admirației pe care aceștia o au pentru puterea Lui; dimpotrivă, El vrea ca noi să credem în El și să-L iubim pentru că El este Bun și Milostiv. Dumnezeu nu va face niciodată o minune pentru a-Și demonstra puterea Sa, și prin aceasta să-i facă pe oameni să creadă în El; ba dimpotrivă, săvârșește minuni pentru a acoperi neputința umană.”

Nu putem să-I impunem lui Dumnezeu să ne facă să credem în El. Asta ține doar de liberul nostru arbitru, de voința noastră. Cuviosul Paisie ne spune atât de frumos că doar prin intermediul unei relații de iubire vom putea să credem și vom cunoaște puterea Lui nemărginită. Minunile se pot întâmpla celor credincioși, care din pricina neputinței lor omenești, au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Ele vin atunci când noi ne smerim și Îi cerem ajutorul, având o credință puternică fundamentată pe iubirea de Dumnezeu.