„Suntem legaţi unii de alţii. Asprimea arătată altora mă înăspreşte pe mine, blândețea arătată altora, mă face pe mine delicat. Fericirea sau nefericirea veşnică sunt perpetuarea întărită a stărilor produse în mine prin purtările şi simţirile faţă de alţii. Ele îmi vor veni din mine, dar şi din alţii.

De aceea, e bine să nu se răspundă răului cu rău şi tot de aceea glasurile celor neîndreptăţiţi de noi la Judecata din urmă, vor fi glasuri aspre, glasuri care vor cere osânda noastră. Nedreptăţile şi nepăsările mele se vor reflecta din aceia ca un fapt obiectiv, fără voia lor.

Fiecare poartă în sine peceţile imprimate în alţii. «Voi sunteţi scrisoarea mea de recomandare», a spus Sfântul apostol Pavel. Dar cei cu adevărat buni au depăşit efectul peceţilor celor răi în ei. Dar în însuşi acest efort al lor de a le depăşi, se vor vedea peceţile al căror efect rău au trebuit să-l învingă, să-1 prefacă în bine pentru ei. Meritul acestei prefaceri va fi însă al lor, nu al celor ce le-au făcut rău, sau s-au purtat fără milă şi cu nepăsare faţă de ei”.

(Părintele Dumitru Stăniloae, nota 103 la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 377)